Bolile albinelor

Intoxicatiile albinelor

Boala necontagioasa

Pot fi provocate de polen sau nectar toxic, miere de mana, stropiri cu substante chimice (insecticide, funicide, erbicide) si excese de medicamente. Intoxicatiile albinelor nu se trateaza, se previn

Diareea albinelor

Boala necontagioasa

Apare in timpul iernii si se manifesta prin eliminarea de excremente de culoare castanie, cu miros de putrefactie. Cauzele favorizante sunt: miere de calitate inferioara, variatii de temperatura, supraincarcarea tubului digestiv, absenta matcii, zgomotele etc. Pentru prevenirea unor infectii secundare se administreaza sirop caldut cu penicilina.

Puietul racit

Boala necontagioasa

Boala apare atunci cand cuibul este supradimensionat in lunile reci de primavara si cand exista un dezechilibru intre cantitatea de puiet si cantitatea de albine acoperitoare. Puietul racit are forma si consistenta normala, dar este lipsit de luciu.

Loca americana

Boala bacteriana

Este cauzata de Bacillus larvae, care da nastere la spori cand conditiile de viata ale familiilor de albine sunt neprielnice. Contrar a ceea ce numele bolii ar putea lasa sa se inteleaga, loca americana nu este originara din America.
Ea era deja cunoscuta in antichitate, dar agenul sau cauzal, Bacillus larvae, a fost izolat in 1904 de americanul White. Este o boala infecto-contagioasa care afecteaza puietul de albina determinandu-i moartea de regula in stadiul de puiet capacit, boala evoluand in tot sezonul activ in lunile iulie-august.

Simptome

Boala se recunoaste relativ usor in primul rand dupa aspectul capacelelor de la puiet, care sunt perforate si concave, ca urmare a faptului ca larvele adera de acestea, cat si de fundul celulei.
Larvele prezinta culoarea galbena-castanie si miros asemanator cleiului de oase. Masa putrefiata este filanta (adera si se intinde sub forma unui fir atunci cand este atinsa cu un betisor) , acest fapt o deosebeste de loca europeana. Albinele lucratoare indeparteaza o parte din cadavrele larvelor, pentru ca matca sa poata depune oua, ceea ce duce la aparitia unui puiet depus neuniform, imprastiat, spre deosebire de cel din familiile sanatoase, care este asezat compact. in urma deshidratarii, cadavrul devine complet uscat, aderent la peretele celulei cu care formeaza corp comun, greu de separat. 

Tratamentul

Combaterea bolii se realizeaza prin distrugerea familiilor slabe sau numai a fagurilor cu semne de boala din familiile puternice. Tratamentul de loca americana se poate face cu oxitetraciclina sau cu locamicin, preparate si administrate ca se pentru loca europeana sau prin administrarea de negamicin si eritromicina.
Eritromicina se foloseste in doza de 0,3 g la litru de sirop, cate 250-400 ml pentru o familie de albine, de doua ori la interval de 3 zile, apoi inca de 3 ori la interval de 7 zile.
Negamicinul se utilizeaza in doza de 0,4 g la litrul de sirop, cate 250 ml pentru o familie de albine, de 2 ori la interval de 3 zile, apoi inca de 3 ori la interval de 7 zile.
La aparitia bolii se trateaza toate familiile de albine din stupina, ele fiind considerate contaminate. 

Loca europeana

Boala bacteriana

Este cauzata de o flora bacteriana formata din Bacillus alvei, Bacillus orpheus, Bacterium eurydice, Streptococcus pluton si Sterptococcus apis cu foarte mare rezistenta (20-40 ani) , care se prezinta, fie sub forma de bastonas cu extremitatile usor rotunjite, fie sub forma de filament.
Loca europeana apare mai rar decat loca americana, este mai putin grava decat aceasta si afeceaza puiteul necpacit. Apare in general primavara inaintea culesului de salcam sau in golurile de cules de salcam sau in golurile de cule din timpul sezonului apicol, la familiile slabe impachetate necoresunator si cu hrana insuficienta sau de slaba calitate.
Infectia are loc pe cale bucala prin intermediul hranei administrate puietuui de catre albinele doici. Microbii introdusi in intestinul larvelor se inmultesc pe seama hranei existente in intestinul acestora si elimina toxine care se raspandesc prin peretele intestinal in tot organismul, provocand grave pererturbari prin trantori, furtisag, inventar nedezinfectant etc. Caldura din timpul verii asociata cu culesuri abundte, determina o regresare treptata a bolii, care poate duce in final la vindecari spontane.

Simptome

Larvele bolnave sunt nelinistite, isi schimba pozitia normala in celula, preyinta la inceput o mare transparenta a tegumentuui chitinos, apoi devin galbene cu nuante din ce in ce mai inchise pana la maroniu.Masa putrefiata este filanta (adera si se intinde sub forma unui fir atunci cand este atinsa cu un betisor) , fapt ce o deosebeste de loca europeana.
Albinele lucratoare indeparteaza o parte din cadavrele larvelor, pentru ca matca sa poata depune oua, ceea ce duce la aparitia unui puiet depus neuniform, imprastiat, spre deosebire de cel din familiile sanatoase, care este asezat compact. in urma deshidratarii, cadavrul devine complet uscat, aderent la peretele celulei cu care formeaza corp comun, greu de separat. . 

Tratamentul

In combaterea acestei boli se recomanda:unificarea familiilor slabe, schimbarea mattcilor, dezinfectia stupilor si efectuarea tratamentului medicamentos.
Oxitetraciclina se poate utiliza in doze de 0,5 g la un litru de sirop, administrarea facandu-se in trei doze a cate un litru la interval de 7 zile. Oxitetraciclina sub forma uscata (pulbere) se amesteca cu zahar pudra in cantitate de 5 g la 1 kg de zahar si se administreaza prin presarare in trei doze a cate 100 g fiecare, la interval de 7 zile.
Eritromicina se foloseste in doza de 0,3 g la litru de sirop, cate 250-400 ml pentru o familie de albine, de doua ori la interval de 3 zile, apoi inca de 3 ori la interval de 7 zile.
Streptomicina se utilizeaza in doze de 2.5 g la 1 gk zahra pudra, traatamentul consta in pudrarea ramelor cu 80-100g amestec de 3 ori la interval de 3 zile sid e inca 2 ori la interval de 5-7 zile. In acelasi timp cu primele 3 tratamente se pot efetua si 3 administrari de sirop (preparat dintr-un g de sirop la 1 litru de apa) in doza de 250 ml
Negamicinul se utilizeaza in doza de 0,4 g la 
litrul de sirop, cate 250 ml pentru o familie de albine, de 2 ori la interval de 3 zile, apoi inca de 3 ori la interval de 7 zile. La aparitia bolii se trateaza toate familiile de albine din stupina, ele fiind considerate contaminate. 

Nosemoza

Boala parazitara

Este cauzata de protozoarul Nosema apis, care selocalizeaza si se inmulteste in peretele intestinului mijlociu al albinei, unde produce toxine. Aici sporuleaza, forma sub care este eliminat odata cu excrementele in stup.
La familiile puternice boala poate avea o forma latenta, care se transforma intr-o forma acuta atunci cand echilibrul biologic al familiei este perturbat de interventia unor factori favorizanti reprezentati de: familii slabe, iernare prelungita fara zboruri de curatire, miere de mana, adaosuri in hrana a tot felul de fainuri si umiditate mare in stup.
Numai examenul de laborator certifica prezenta bolii. Nosema pare in general la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, uneori reapare toamna, Nosemoza este considerata boala mizeriei.
Raspandirea bolii de la o familie la alta se transimte prin hrana, miere, polen, faguri si inventar contaminat.

Simptome

Simptomele in forma latenta de boala, manifestarile sunt sterse si de aceea se diferentiaza greu de albinele sanatoase. Familiile prezinta neliniste, se dezvolta greu, prezinta mici pete de diaree pe rame si stupi si inregistreaza o mortalitate sporita fata de normal. Manifestarile in forma acuta de boala se recunosc dupa urmatoarele semne: au o activitate redusa primavara sau dupa perioadele reci si ploioase din timpul verii si se depopuleaza cu toate ca puietul este sanatos.
Albinele bolnave prezinta diaree de culoare bruna-deschisa, au abdomenul umflat, isi pierd capacitatea de zbor, tremura, se tarasc in fata urdinisului, paralizeaza, dupa care mor in masa. Albinele moarte de nosemoza au picioarele adunate sub torace si aripile intinse. Cand nosemoza este asociata cu diaree, este greu de delimitat cele doua boli.
Podisorul, peretii stupului, fagurii si obiectele din jurul stupului sunt acoperite cu jeturi de diaree.
Matcile infestate sunt la inceput mai agitate, apoi devin apatice si cu o mobilitate redusa, cad de pe faguri, inceteaza depunerea oualor, nu se hranesc si dupa un timp mor. Spre deosebire de albinele adulte infestate, matcile bolnave de nosemoza nu prezinta forme de diaree, din contra sunt cu atat mai constipate cu cat gradul de infestare este mai mare.
Examinarea cu ochiul liber a intestinului extras cu mana dupa indepartarea capului, permite sa se observe la albinele infestate unele modificari macroscopice. Astfel, intestinul mijlociu este mai gros, are culoarea mata-albicioasa, iar striatiunile transversale nu se mai observa.
Deoarece aceste simptome sunt caracteristice si altor boli, diagnosticul precis nu este posibil decat prin examen de laborator, care consta in evidentierea sporilor de nosemoza intr-un preparat examinat la microscop. 

Tratamentul

Tratamentul se realizeaza prin administrare de Protofil, un produs care prin substantele continute impiedica realizarea ciclului evolutiv al lui Nosema apis, inhiba flora patogena intestinala si stimuleaza secretia enzimelor digestive ale albinelor si larvelor. Se administreaza in sirop 17 ml la litru si in pasta, 3 ml la kilogram. Cantitatea de Protofil ce se administreaza in sirop si pasta, cate 17-20 ml la litru de sirop si 34ml la 1 kg de pasta de zahar.
Nosemoza poate fi combatta cu antibiotic, fumagilina, cunoscut in comert sub numele de Fumidil B. Acest medicament se prezinta in flacoane de 25 g substanta totala, din care 0,5 g substanta activa, din continutul unui flacon putandu-se trata 5 familii de albine. Acest produs se poate administra in functie de anotimp, fie in sirop, fie in pasta sau serbet de zahar, administrandu-se 50 ml sirop medicamentos rezultat din 1 g Fumidil B la 1 litru sirop, la un interval de albine in 10 doze la interval de doua zile.
In lipsa acestor medicamente e vor utiliza ceaiuri din plante medicinale: sunatoar, flori de coada soricelului, frunze de menta, flori de musetel, frunze si fflori de busuioc.
Cand nosemoza este diagnosticata cu certitudine, fa fi igienizata prin indepartarea fagurilor vechi sau cu pete de diaree, iar familiile de albine vor fi transvazate pe rand in stupi dezinfectati cu soda de rufe, 50 g la litru de apa calda.Pe cat posibil, vom pastra numai familii puternice, bine dezvoltate. 

Bolile albinelor

Albine sanatoase

Albinele, ca si orice organisme vii, se pot imbolnavi de diferite boli. Acestea, prin moartalitea pe care o produc in randul indivizilor coloniei, reduc numarul albinelor si prin aceasta familiile de albine se depopuleaza, devenind neproductive.
in multe cazuri, se ajunge la pierderi mari ducand la pagube insemnate pentru apicultori, prevenirea si depistarea lor reprezinta un factor extrem de important in asigurarea sanatatii familiilor de albine.

In orice sistem de crestere a albinelor rentabilitatea si progresul nu pot fi asigurate decat cu albine sanatoase, ce au o desfasurare normala a ciclului biologic. Toata lumea intelge teoretic acest lucru doar ca in practica nu este realizat atat de simplu.

Principalele boli ale albinelor

Varrooa respectiv Varrooza este cea mai frecvent intalnita.Nosemoza este destul de des intalnita si este cauzata de protozoarul Nosema apis, care se localizeasa si se inmulteste in peretele intestinului mijlociu al albinei.Nosemoza este considerata boala a mizeriei. Nosemoza apare in general la sfarsitul iernii si inceputul primaverii, uneori reapare toamna.
Bolile albinelor se pot imparti in: boli infecto-contagioase si boli necontagioase.