Stupul Layens si Dadant

Despre stupul Layens, prof. univ. dr. ing. Nicolae Vasilescu
arăta: ,,Să nu uităm stupul Layens. Stupul Layens
permite aplicarea oricărui procedeu de întreţinere a
familiilor de albine în stupi orizontali: procedeul obişnuit,
procedeul ,,cat în cuib”, procedeul familiilor unite,
procedeul Layens, procedeul familiilor unite întreţinute
în acelaşi stup, procedeul familiilor unite întreţinute în
acelaşi stup având cuiburile despărţite, întreţinerea unei
familii de bază şi a unei mătci ajutătoare. Personal recomand
fără rezerve stupul Layens”. Iar A.D. Nesterov
preciza: ,,Adăpostul natural este ales şi amenajat de
albinele însăşi, conform legilor care asigură supravieţuirea
speciei. În stup, condiţiile sunt create aproape
în întregime de stupar. Stupii standard se produc cu o
secţiune mult mai mare decât este necesar pentru
dezvoltarea familiilor slabe şi medii. Rama stupului
formează deficienţe greu de înlăturat: discontinuităţi în
faguri, spaţii între corp şi rame, izolarea spaţiilor în
ghem. Din cauza simplităţii construcţiei stupului standard,
albinele nu pot forma un centru suplimentar caloric şi
sunt lipsite de acţiunea complexă de apărare a pereţilor.”
1. INTRODUCERE
Apicultura din ţara noastra a înregistrat de-a lungul
timpului succese remarcabile datorită factorilor pedoclimatici
favorabili, precum şi a existenţei cadrelor
tehnice de o mare valoare.
Însuşirile valoroase ce caracterizează albina românească,
Apis mellifica carpatica, au făcut să existe o
preocupare permanentă în descoperirea celor mai
eficiente metode de creştere a albinelor.
În numeroase ţări există un număr foarte mare de
tipuri de stupi, fiecare cu avantaje şi dezavantaje bine
cunoscute şi reliefate în literatura de specialitate, din
cele mai îndepărtate vremuri până astăzi.
Scopul creşterii albinelor rezidă din necesitatea
polenizării culturilor, precum şi a obţinerii producţiilor
din ce în ce mai mari de miere, polen, propolis sau
ceară, necesare alimentaţiei omului sau întrebuinţării lor
pe scară largă în industrie.
Valorificarea culesurilor timpurii şi obţinerea de
producţii superioare se realizează cu familii de albine
care ating, în prejma culesurilor, o putere optimă.
Capacitatea de producţie a familiilor de albine este bine
corelată cu o multitudine de factori: condiţiile de microclimat
ale stupului, capacitatea stupului, potenţialul
productiv al mătcilor, rezistenţa la boli şi dăunători şi, nu
în ultimul rând, baza meliferă şi gradul de pregătire al
apicultorului.
Stupul a constituit de cele mai multe ori un domeniu
aparte, al inventivităţii, tocmai datorită faptului că
variabilitatea mărimii ghemului de albine, vara sau iarna,
trebuie să fie corelată cu mărimea volumui stupului.
Cu toate că s – a dat o importanţă destul de mare
tipurilor de stupi Dadant şi Langstroth, pentru România,
ÎNTREŢINEREA FAMILIILOR DE ALBINE ÎN STUPII ORIZONTALI LAYENS ŞI DADANT

a ramas încă în picioare stupul Layens, de la înfiinţare
până în zilele noastre.
Calitatea cea mai mare a tipului de stup Layens este
aceea că se conduce destul de uşor, pentru începători
fiind recomandat de mulţi specialişti. Dar, cea mai
încurajatoare folosire a stupului Layens, este aceea că
iernarea se face fără pierderi mari de familii de albine.
2. SCOP
Scopul cercetării este de a pune în evidenţă, prin
comparaţie, eficienţa economică de întreţinere a familiilor
de albine în cele două sisteme de stupi orizontali
LAYENS şi DADANT, în vederea găsirii unor soluţii
cu ajutorul cărora să se poată limita influenţa negativă a
factorilor climatici asupra deteriorării biologiei albinei
şi a producţiei apicole.
3. OBIECTIVELE EXPERIMENTULUI
– identificarea, multiplicarea şi testarea variantelor
constuctive în vederea selectării pentru practica apicolă
a celor mai valoroase dintre acestea şi folosirea lor ca
extensie în producţia fermierilor apicoli;
– factorii care influenţează negativ dezvoltarea potenţialului
productiv al familiilor de albine şi de a
propune elaborarea unei noi optici de întreţinere şi
îngrijire a familiilor de albine;
– stabilirea eficienţei economice prin urmărirea dezvoltării
familiilor de albine, a producţiilor rezultate şi
cuantificare a resurselor umane incluse în tehnologia
apicolă pe parcursul unui an apicol;
– comportamentul familiilor de albine în condiţiile
din România prin scoaterea în evidenţă a diferenţierii
creşterii albinelor în stupul orizontal LAYENS faţă de
stupul DADANT;
– verificarea, prin comparări experimentale, a variantelor
constructive de tipul Layens şi Dadant;
– cunoaşterea factorilor biologici care modifică dinamica
de dezvoltare a familiilor de albine precum şi a
mecanismului şi intensităţii de acţiune a acesatora, în
funcţie de sistemul de ramă, mai mult înaltă decât lată;
4. MATERIAL ŞI METODĂ
Cercetările s-au desfăşurat în stupina proprie, fiind
alcătuită de un număr de 85 familii de albine, precum şi
într-o stupină din zona de deal – localitatea Clopodia,
comuna Jamu Mare, jud. Timiş.
Forma de stupărit este de tip staţionar, unde toate
familiile de albine beneficiază de aceleaşi condiţii de
microclimat şi îngrijire. Familiile de albine sunt întreţinute
în diferite sisteme de stupi: orizontal Layens, vertical
Layens, orizontal şi vertical Dadant şi multietajat.
a) Material biologic:
– cunoscându-se împortanţa factorilor de mediu şi
influenţa acestora cu privire la variabilitatea rezultatelor
s-au folosit familii de albine cu mătci de aceeaşi vârstă;
– puterea familiilor de albine s-a aflat prin cântări pe
perioade bine determinate: în perioada de toamnă, la
pregătirea pentru iernare (octombrie), la sfârşitul perioadei
de iernare (martie), înaintea culesului de rapiţă -
salcâm şi floarea soarelui;
– determinarea cantităţii puietului pe rame s-a făcut
prin folosirea măsurătorii cu rama netz a cantităţii de
puiet şi de miere. Rama netz este asfel calculată încât să
folosească numai ramei dadant.
În vederea evaluării cantitative a parametrilor supuşi
studiului au fost folosite următorii coeficienţi: 1 dm2 =
= 350 g miere; 1 dm2 fagure = 400 celule pe o singură
faţă; 1 ramă de 435 × 300 pe o singură faţă = 11 dm2.
Lotul de stupi experimental este format din stupi
orizontali: doi LAYENS şi doi DADANT cu capacitatea
de 20 rame, fiind descrişi astfel:
§ Stupul orizontal LAYENS original are următoarele
dimensiuni: lungimea interioară a stupului este de 77 cm,
lungimea exterioară este de 82 cm, lărgimea interioară a
stupului este de 34,5 cm, înălţimea pereţilor este de 42 cm.
Rama are dimensiunile interioare de 310 mm/ 370 mm, iar
suprafaţa este de 11,47 dm2. Corpul stupului este
  confecţionat din scândură groasă de 30 mm. Capacitatea
stupului cu 20 de rame este de 114,50 l cu suprafaţa
totală utilă a ramelor de 240 dm2.
§ Stupul orizontal DADANT (STAS 4170/1976) are
dimensiunile e×terioarede 516 × 858 × 400 mm, iar cele
interioare sunt de 450 × 780 × 380 mm, Rama are
dimensiunile interioare de 435 mm × 270 mm. Volumul
stupului este de 116 l. Corpul stupului este cel standardizat
cu scândura groasă de 30 mm.
Determinarea cantităţii de puiet şi miere pe rama
LAYENS.
Rama LAYENS are dimensiunile interioare de
310 mm x 370 mm cu o suprafaţă totală de 11,47 dm2.
Aceste dimensiuni o face a fi diferită faţă de celelalte
sisteme de rame cunoscute. Pentru a facilita calculul
parametrilor necesari (cantitatea de puiat, miere,etc.) în
e×perienţele propuse s-a construit rama Layens adaptată
acestui scop. Astfel rama a fost împărţită în 9 pătrăţele
cu latura de 100 mm. A rezultat: 100 mm × 100 mm =
= 1 dm2. 9 pătrăţele sunt egale cu 9 dm2.
Diferenţa dintre înălţimea ramei de 370 mm şi cele
3 laturi ale celor 9 pătrăţele este de 70 mm (300 mm +
+ 70 mm = 370 mm). Dimensiunile celor 3 pătrăţele de
la baza ramei Layens sunt de 100 mm şi 70 mm. Un
pătrat are suprafaţa de 0,70 dm2 (100 mm × 70 mm).
Cele trei pătrăţele au suprafaţa de 2,10 dm2 (0,70 dm × 3).
Suprafaţa Ramei Layens după calculul de mai sus este
de 11,10 dm2 (9 dm2 + 2,10 dm2). Faţă de suprafaţa
totală a ramei Layens de 11,47 dm2 rezultă o diferenţă
de 0,37 dm2 care nu poate fi evaluată, fiind e×primată în
procente de 3,22 %/ramă. Pentru a uşura calculul şi a nu
erona exactitatea datelor, prin concepţie proprie, această
diferenţă a fost inclusă pe părţile laterale ale ramei
Layens, fiind de 10 mm, câte 5 mm, stânga şi dreapta.
Suprafaţa de 0,37 dm2 este produsul dintre înălţimea
ramei (370 mm) şi lăţimea ei de 10 mm (310 mm
lăţimea ramei – 300 mm (3 pătrăţele cu latura de
100 mm) = 10 mm.
Această suprafaţă de 0,37 dm2 este constituită din
celulele fagurelui de legătură pe lănteţii laterali ai
ramei. Nu prezintă interes, fiind celule de legătură fără
puiet sau miere.
Această diviziune a ramei Layens este o adaptare
după cele studiate în literatura de specialitate Împărţirea ramei în pătrăţele de sus în
jos este ideală pentru rama Layens deoarece, se ştie că
majoritatea celulelor din fagure, în partea sa inferioară,
de jos, sunt în majoritatea timpului din an goale. Face
excepţie atunci când familiile sunt bine populate şi
strâns împachetate în perioada de primăvară.
Adaptarea ramei Layens după rama de tip netz este
mai greoaie, rezultând un număr mult mai mare de
pătrăţele, iar determinările sunt mai numeroase.
Trebuie specificat că şi din acest punct de vedere al
suprafeţei ramei stupul LAYENS prezintă valori superioare.
Rama LAYENS are suprafaţa de 11,47 dm2 faţă
de rama DADANT care are suprafaţa de 11,20 dm2.
Stupul LAYENS orizontal cu 20 rame are cu 4,8 dm2
mai mult decât stupul DADANT cu acelaş număr de
rame. Cantitatea de miere depozitată pe această suprafaţă
fiind de 1,68 kg (4,8 dm2 × 0,350 kg miere/dm2).
Ţinând cont de acest procent de 2,4% mai mare al
ramei LAYENS faţă de cel al ramei DADANT, putem
deduce calcule care sunt reprezentate prin capacitatea
productivă cuprizând cei doi indicatori apicoli principali,
puietul şi mierea, aşa cum sunt reliefate şi în
tabelul 1. Se cunoaşte faptul că capacitatea de acumulare a
producţiei de miere la familiile de albine este cu atât
mai mare cu cât suprafaţa celulelor este mai mare.
Deci, şi din această privinţă stupul LAYENS respectă
una din caracteristicile biologice ale albinei, de a avea
celule libere pe ramă în timpul formării ghemului de
iernare şi hrană deasupra ghemului de iernare. Acest
procent de 2,4 % asigura garanţia unei dezvoltări sigure
prin îndeplinirea a cel puţin două principii de dezvoltarea
naturală a albinelor:
– în partea superioară a ramelor se află cu 2,4 % mai
multă miere pe perioada de iernare, deci există un risc
cu 2,4 % mai mic ca familiile de albine să moară pe
timpul iernii datorită epuizării rezevelor de hrană;
– în partea inferioară a ramei se află un număr apreciat
de celule goale (2,4%) care asigură poziţionarea
ghemului după modelul buduroiului, în centru. În cele
4752 de celule se pot aşeza cca. 0,500 kg albină care
asigură o bună dezvoltare şi iernare a coloniilor de albine.
Nu există la ora actuală o altă ramă care să
îndeplinească cele 2 condiţi, arătate mai sus, esenţiale
ale vieţii şi biologiei familiei de albine pe tot parcursul
anului.
Eficienţa economică în creşterea albinelor este superioară
şi din faptul că la manipularea aceluiaşi număr
de rame – 20 de la stupul orizontal LAYENS şi
DADANT face să fie mai mare cu 2,4% la LAYENS
faţă de DADANT, fenomen ce nu este de neglijat la
stupinele profesioniste cu multe familii de albine.
Eficienţa economică crescută în cazul stupului
LAYENS rezidă şi din faptul că mortalităţile pe timpul
iernii sunt în mod cert mai mici cu procentul de 2,4 %.
Rama LAYENS inovată de marele apicultor francez
G. LAYENS (1834 – 1897) ,,observator şi cercetător al
adaptării şi comportării albinelor în natură”
(ANTONESCU C. , Albinele şi Noi..., 1979) a făcut ca
acest procent de 2,4 % să fie statornicit, pe verticală,
numai pentru a respecta modul de viaţă al albinei, în
condiţii mai vitrege de pe glob (România). Fie şi din
această privinţă trebuie acordată mai multă atenţie în
exploatarea valorii acestui tip de ramă, iar experienţele
proprii vin să confirme cele amintite şi de alţi autori.
b) Metoda de lucru. Procedeele tehnologice şi
tehnica apicolă folosită sunt următoarele:
– au fost efectuate lucrări identice de tehnologie
apicolă la cele două sisteme de stupi orizontali LAYENS
şi DADANT pe tot parcursul anului apicol, evidenţiindu-
se prin determinări parametrii propuşi pentru
experiment;
– pregătirea familiilor de albine pentru iernare, prin
egalizarea greutăţii familiilor de albine la lotul supus
experimentului. Acolo unde cantitatea de albină nu a
corespuns s-a efectuat adăugarea cantităţii de albină
prin procedeele cunoscute (narcotizarea albinelor, uniformizarea
mirosului prin folosirea siropului 1:1 ceai
aromatizant şi adăugare de alcool etilic);
– protejarea cuibului s-a făcut conform tehnologiei,
prin folosirea diafragmei termoizolante în perioada de
toamnă, iarnă şi primăvară;
– lărgirea cuibului s-a făcut în mod progresiv, prin
aplicarea metodei ruseşti de protecţie, împachetaj suplimentar
a fagurilor cu miere din afara cuibului;
– hrănirile stimulente s-au efectuat numai în perioada
de iarnă, prin utilizarea de turte candi şi turte
proteice şi în prima parte a primăverii, la date conform
schemei de întreţinere şi hrănire urmărite prin experiment,
fiind cântărite în prealabil;
– tratamentele contra varroozei au fost efectuate cu
varachet, conform schemei de tratament: 2 primăvara,
1 după culesul de salcâm, 2 la sfârşitul lunii iulie şi
începutul lunii august şi 2 în luna octombrie când nu
mai exista puiet în cuib. Tratamentele s-au efectuat la
interval de 7 zile.
– tehnica apicolă de determinare a producţiei apicole
miere + polen şi a greutăţii familiilor de albine s-a
efectuat prin evaluarea suprafeţei cu miere şi cântărirea
albinelor;
 Evoluţia cantitativă a populaţiei
de albine
Cercetările efectuate prin comparaţie la cele 2 sisteme
de stupi (tabel 1) au cuprins perioada unui an
începând cu perioada de pregătire pentru iernare –
octombrie 2006 până în septembrie 2007. Evaluarea
greutăţii albinelor s-a făcut prin cântărire la începutul
pregătirii pentru iernare – luna octombrie şi la sfârşitul
iernării în luna martie când s-a făcut şi controlul de
fond al stării familiei de albine. S-au folosit pentru
studiu 2 familii cu greutatea de 2,300 kg şi 2,000 kg,
întreţinute în stupul orizontal Laeyns şi 2 familii de
albine cu greutăţi de 2,300 kg şi 2,000 kg, întreţinute în
stupul orizontal Dadant.
Întotdeauna greutatea albinelor intrate la iernare în
luna octombrie nu este egală cu greutatea albinelor
înregistrate la sfârşitul iernării. În funcţie de diverşi
factori, mortalitatea albinelor pe timpul iernării este
mai mult sau mai puţin evidentă. Din tabelul 2 reiese
că această mortalitate este diferită la familiile iernate
în acelaşi tip de stup. Variabilitatea mortalităţii este
evidentă şi în cadrul celor două tipuri de stupi
orizontali Layens şi Dadant,
Valorile negative la aceaşi greutate a albinelor sunt
mai mari la stupul Dadant faţă de stupul Layens cu 13%
respectiv 21%.
b) În cazul acestei variante supuse studiului cu
2 familii de albine din care una întreţinută în stupul
orizontal Layens şi cealaltă în stupul Dadant, în care
greutatea familiei este de 2,0 kg.
Evidenţierea pierderilor în cadrul celor două sisteme
de stupi se poate observa şi
 reiese că procentul
de mortalitate la albine iernate în cele două sisteme de
stupi, luat în studiu pe timpul iernii este invers proporţinal
cu mărimea puterii familiei de albine. Acest
procent diferă foarte mult în cadrul albinelor iernate în
stupul Dadant sau Layens. Mortalitatea ridicată de 23%
la o greutate a albinelor de 2,0 kg se întâlneşte la stupul
Dadant. Cel mai mic procent de mortalitate, la aceeaşi
greutate de albine de 2,0 kg se înregistrază la albinele
iernate în stupul Layens de 15,5%.
Deci, cu cât greutatea familiei de albine este este mai
mică în prag de iernare, luna octombrie, pierderile pe
timpul iernii sunt mai mari, indiferent de tipul de stup.
Familiile puternice au cele mai mici pierdri pe timpul
iernii. Uzura albinelor este scăzută datorită participării
unui număr mic de albine la păstrarea regimului termic.
Reprezentarea grafică a evoluţiei greutăţii familiilor
de albine pe perioada unui an apicol întreţinute în stupi
orizontali LAYENS şi DADANT.
S-a urmărit dinamica familiilor de albine în cele
două sisteme de stupi începând cu perioada de iernare,
luna octombrie din anul precedent la familii de greutate
egală în cele două sisteme de stupi. Greutatea albinelor
din luna a fost de 2,30 kg. Întreţinerea celor două
familii de albine a avut loc în acelaşi condiţii: pregătire
pentru iernat a rezervelor de hrană, împachetaj, administrarea
hrănirilor stimulente, vârsta mătcilor.
Conform graficului se observă o mortalitate mai mare a
albinelor pe timpul iernii la stupul DADANT faţă de
stupul LAYENS. În primăvară familia de albine din
stupul LAYENS are o dinamică de dezvoltare mult mai
mare. Considerăm că factorul temperatură este mai bine
reprezentat pozitiv la stupul LAYENS faţă stupul
orizontal DADANT. Pierderile de căldură sunt mai mici
datorită unei proporţii bine stabilite între volumul
stupului şi mărimea volumui cuibului.
La culesul din perioada de vară de la floarea soarelui
se constată scăderi semnificative a greutăţii celor două
familii de albine. Acestea sunt mai mari la familia de
albine din stupul LAYENS faţă de cea din stupul
DADANT. Această diferenţe se datoresc în primul rând
faptului că la cules participă un număr mult mai mare
de albine. Uzura albinelor este direct proporţională cu
albinele participante la cules. Specia meliferă, floarea
soarelui, produce o uzură mult mai mare a albinelor faţă
de celelalte specii. O scădere a greutăţii albinelor se
observă şi la culesul de la rapiţă.
O depopulare accentuată a celor două familii de
albine este după culesul de floarea soarelui, fiind de
1,5 kg albină la stupul LAYENS şi de 1,4 kg albină la
stupul DADANT.
 rezultă că pe perioada unui an raportate la
cele perioade ale anului, octombrie 2006 şi octombrie
2007, evoluţia familiei de albine din stupul orizontal
LAYENS este superioară celei din stupul DADANT.
În prag de iarnă după parcurgerea unui an de dezvoltare
se observă că familia de albine din stupul LAYENS are
un plus de albină de 0,50 kg.
 Evoluţia creşterii puietului
Unul dintre indicatorii de bază în creşterea familiilor
de albine este reprezentat de existenţa puietului.
Mărimea acestui indicator depinde de mai mulţi factori.
Fiecare în parte, mai mult sau mai puţin, influenţează
ponderea sa în cuibul familiei de albine. Dintre cei mai
importanţi care duc la o variabilitate mare de rezultate
sunt: temperatura mediului, puterea familiaie de albine,
calitatea şi vârsta matci, resursele de nectar din natură,
cantităţile de miere şi păstură din stup, succesiunea
anotimpurilor etc. Un factor important care a dat cele
mai multe comentarii şi a dus la o imensă variabilitate
în construcţiie specifice creşterii albinelor este şi stupul.
Studiile efectuate pe diferite sisteme de stupi precum
şi din cercetările proprii reiese că un rol important îl
joacă şi sistemul de stup în evoluţia puietului la albine.
Studii şi date comparative sunt prezentate pentru
cele două sisteme de stupi Layens şi Dadant pe un
eşantion de câte 20 familii de albine din stupina Clopodia,
com. Jamu Mare, jud. Timiş. Rezultatele sunt evidenţiate
în tabelul 3. Au fost determinate la aceeaşi dată,
1.sept.2006 numărul de rame cu puiet, suprafaţa ocupată
de acesta pe faguri, calitatea puietului, precum şi starea
generală a familiei de albine (bună sau slabă).
Din tabelul 2 reiese că un număr de 20 familii de
albine prezintă o variabilitate mare în cea ce priveşte
numărul de rame cu puiet cât şi suprafaţa puietului. La
un procent de 11%, din cele 20 de familii de albine,
respectiv 2 familii de albine, calitatea puietului este
inferioară celorlalte familii de albine. Media de 3,5 rame
cu puiet/familia de albine este benefică pentru o dezvoltare
normală a albinelor în perioada de toamnă.
Atunci când se cresc albine în diferite sisteme de stupi
distribuţia puietului este bine configurată – specifică ramei
şi poziţiei ramei în stup (plan vertical sau orizontal) aşa
cum se poate observa şi din tabelul cu familiile de albine
crescute şi îngrijite în stupul orizontal DADANT.
Rezultatele privind distribuţia puietului în perioada de
toamnă la stupul orizontal DADANT aşa cum sunt redate
în tabelul 3, exemplifică şi caracterizează stupul Dadant.
Numărul familiilor de albine cu puiet pestriţ este de 3,
având o medie de 2 rame cu puiet.
Suprafaţa puietului este mult mai mică în raport cu
puterea familiei de albine.
Ponta mătcilor în aceleaşi condiţii de mediu este mai
mare la familiile de albine întreţinute în stupii orizontali
LAYENS. Perioada de toamnă se caracterizează printr-o
diminuare a pontei mătcilor în funcţie de zonă geografică,
rasă sau vârsta mătcilor. Nu acelaşi lucru se
observă în cazul dezvoltării puietului în stupii de tip
LAYENS unde aceasta se intensifică sau se menţine,
fără alte intervenţii şi stimulente din partea apicultorului
aşa cum se observă în tabelul 5.
Tabelul 5
Studiul comparativ al dezvoltării puietului la familiile de albine
întreţinute în stupul orizontal LAYENS şi DADANT din
stupina Clopodia, anul 2006.
Sistemul de stup are importanţă destul de mare în
menţinerea pontei mătcilor precum şi a cantităţii ridicate
de puiet
Datorită creşterii albinelor în stupul Layens cantitatea
puietului la data de 1.sept.2006 este cu 5134 cm2 mai
mare, reprezentând 53,12% faţă de cantitatea puietului
existent la familiile de albine din stupul orizontal
DADANT.
Faptul că ramele sunt mai înalte, volumul cuibului familiei
de albine ocupă aproape integral suprafaţa ramelor,
iar temperatura interioară în partea superioară a ramelor
rămâne constantă. Aceasta face ca să existe condiţii mai
bune din punct de vedere al factorului temperatură, de
menţinere a pontei mătcii o perioadă de timp mai mare.
Pe perioada anului cantitatea de puiet din cuibul familiei
de albine prezintă o mare variabilitate. Intensificarea
acestuia începe din luna ianuarie sau februarie şi
se termină în luna octombrie. Activitatea studiată se
referă la perioada martie – octombrie
Familiile de albine luate în studiu sunt în număr de
două una în stupul orizontal LAYENS şi una în stupul
orizontal DADANT. Greutăţile albinelor sunt de 2,210 kg
pentru albinele din stupul LAYENS şi de 1,910 kg pentru
albinele din stupul DADANT. Măsurătorile s-au făcut
la date aproximative egale de 21 de zile
Perioada de 21 de zile reprezintă un ciclu complet –
numărul de zile necesare pentru a se naşte o albină, din
faza de ou pânâ la albină.
Dezvoltarea puietului la familiile de albine din cei
doi stupi orizontali LAZENS şi DADANT este diferită
şi prezintă diferenţe importante pe perioada de activitate
aşa cum reiese şi din tabelul 6. Ponta mătcii este mai
mare la stupul orizontal LAYENS faţă de orizontalul
DADANT pe toată perioada de studiu. Cantitatea de
puiet rezultat în plus la stupul LAYENS este de 47920,
ceea ce echivalează pe total cu un număr de aproape 6
rame cu puiet.
Superioritatea pontei pe tot parcursul anului în
stupul Layens ne dă certitudinea că condiţiile de microclimat
ce sunt create de construcţia acestui stup respectă
în mare parte legile naturale de creştere a albinelor.
Urmărind evoluţia cantitativă a puietului se constată că
puietul este reprezentativ în lunile cu activitate intensă a
albinelor şi mai puţin în prima şi ultima parte a anului
de activitate. De asemenea el este în cantitate mai mare
în lunile din prima parte a anului faţă de ultima perioadă,
lunile septembrie şi octombrie. Procentul de 17,83%
arată că stupul orizontal Layens este superior şi în cea
ce priveşte cantitatea de puiet rezultată pe întreaga
perioadă activă.
 Evoluţia recoltării proviziilor
de hrană
Mierea reprezintă nectarul adus de albine în stup şi
transformat în miere cu ajutorul albinei. Evoluţia recoltării
de către albine este mai greu de determinat deoarece
există consumuri greu de cuantificat, consumul necesar
albinelor pentru funcţiile vitale etc. Acest consum este
diferit când albinele sunt în stup sau când efectuează
activităţi în afara lui – culesul de nectar sau polen.
Aşa cum se arată şi în tabelul 8 s-a efectuat studiul
asupra producţie de miere extrase şi a cantităţii de
albine în momentul extracţiei, fiind date certe, de luat în
seamă la evaluare şi tragerea unor concluzii pertinente.
Determinarea cantităţii de albine s-a făcut prin
cântărirea acestora înaintea extragerii ramelor cu miere.
Greutatea mai mică a albinelor după perioada de
extracţie a mierii, se
datoreşte în principal uzurii albinelor, precum şi
faptului că au avut loc depopulări datorită tratamentelor
ce se fac în această perioadă sau alte cauze.
Scăderi importante de greutate se observă la familia
mai puternică, cu greutatea mai mare înainte de cules.
Cantitatea de miere extrasă este mai mare la familia
de albine întreţinută în stupul LAYENS cu 3,5 kg, cea
ce reprezintă 38% mai mult faţă faţă de stupul
DADANT. Mierea extrasă/kg albină este calculată prin
regula de trei simplă şi rezultă 4,03 kg miere/ un kg
albină.
Datele concludente arată familiile de
albine întreţinute în stupii Layens au o dezvoltare rapidă
în primăvară, iar în vară atinge greutatea de peste 4,3 kg.
Se constată o scădere în greutate la coloniile de albine de
la cei doi stupi luaţi în studiu cu 1,5 kg, respectiv 1,4 kg
la Dadant. Acest fenomen se datorează în mare parte
uzurii albinelor la culesul de la floarea soarelui care este
mai mare la familia de albine întreţinută în stupul orizontal
LAYENS. Producţia de miere este în procente cu
25% mai mare la stupul LAYENS.
Raportul de miere /kg de albină se prezintă astfel: Din
calcule reiese o cantitate de 6,44 kg. de miere extrasă/ kg
de albină la stupul LAYENS; La familia de albine întreţinută
în stupul DADANT a rezultat o cantitate de miere
de 5,97 kg/ la un kg. albine.
Tabelul 10. Structura producţiei totale de miere obţinută la
stupul orizontal LAYENS şi DADANT la două culesuri în zona
de câmpie
Producţia totală este cu 29% mai mare la
familiile de albine de la stupul orizontal Layens faţă de
cele de la stupul orizontal Dadant. Rezultă o diferenţă ce
situează stupul Layens în frunte cu 9,1 kg miere.
Reprezentarea grafică a evoluţiei greutăţii familiilor
de albine întreţinute în stupul orizontal LAYENS şi
DADANT.
Evoluţia factorilor de microclimat
din stup
Factorii de microclimat din stup sunt reprezentaţi de:
– temperatură, cu cele 3 componente, ce se află într-o
perfectă corelaţie şi totodată interdependenţă (temperatura
mediului, temperatura din interiorul stupului,
temperatura din cuib);
– curenţii de aer şi viteza lor, ce formează în cadrul
stupului – ventilaţia;
– compoziţia aerului;
– umiditatea cu cele două componente: umiditatea
aerului şi umiditatea din interiorul stupului (iarna, primăvara).
Poziţionarea cuibului pentru iernare este în strânsă
corelaţie cu factorii de microclimat. La stupul LAYENS
cuibul se formează la partea inferioară a ramei cu miere,
ocupând toată lăţimea ei  Nu acelaşi lucru se întâmplă
la stupul DADANT unde cuibul este poziţionat
la una din laturile ramei cu miere. La o perioadă de
iernare mai lungă ghemul cu albine nu are nici o şansă
să supravieţuiască. De obicei cuibul se formează în
partea ramei unde nu există curenţi de aer – departe de
urdiniş. Stupul orizontal LAYENS şi orizontal DADANT au
o formă de paralelipiped identică şi capacitate, aproximativ,
egală. Diferă modul de aşezare în plan orizontal:
cu baza mică şi înălţimea mare, în cazul celui de tip
Layens şi cu baza mare şi înălţimea mica, reprezentat de
stupul orizontal Dadant.
Datorită acestui fapt s-au emis corelaţii în evoluţia
factorilor de microclimat amintiţi mai sus:
Corelaţii referitoare la factorul temperatură definit prin:
– temperatura mediului şi volumul stupului;
– temperatura mediului şi volumul cuibului.
Corelaţii referitoare la temperatura din interiorul
stupului ce combină:
– interacţiunea temperaturii produsă de albine din
cuib şi temperatura mediului;
– forma şi volumul cuibului în funcţie de temperatură.
Corelaţii privind forma şi volumul cuibului în funcţie
de dimensiunile şi forma ramei:
– ramă de lărgime mică şi înălţime mare – specifică
stupului LAYENS;
– ramă de lărgime mare şi înălţime mică specifică
stupului Dadant.
Aura fundului de stup la Layens este întodeauna
curată. Forma este circulară pe aproape toată lăţimea
stupului, demonstrând modul de formare a ghemului de
iernare, circulară, ca în buduroi.
Corelaţiile de mai sus se identifică şi în figura 11
unde se observă modul de clădire şi formare a fagurilor.
Începuturile de faguri sunt întodeauna, indiferent de
tipul de stup, mai lungi decât late. Acestea copiază
perfect forma roiului din natură. Mai mult, putem spune
că numai în partea superioară a stupului se găseşte un
microclimat – temperatura şi umiditatea la parametrii
normali de dezvoltare a familiei de albine.se
identifică cu ghemul de iernare sau cu cantitatea de
puiet pe perioada anului după un cules consistent,
când poate avea loc blocarea ramelor cu miere. La
stupul Layens nu se produce acest fenomen deoarece un
consum cât de mic este benefic pentru a se crea spaţiul
de ouat pentru matcă. Cantitatea de miere ce se află
deasupra ghemului face ca albinele să traverseze cele
mai lungi perioade de iernare cu care se confrută şi
apicultorii români. Mierea cristalizată din ram Layens
se lichefiază natural prin căldura care se degajă din cuib
pe verticală. Cu mierea din rama Dadant, multietajat nu
se întmplă acest fenomen. Albinele pot muri de foame
cu mierea in ramă, ea neputând fi ,,lichefiată”.
Studiul privind formarea umidităţii în stupii orizontal
de tip LAYENS şi DADANT:
Umiditatea din stup reprezintă unul din factorii cei
mai periculoşi care pun în pericol viaţa albinelor pe
timpul iernii sau le diminuează longevitatea.
La constituirea umidităţii în stup concură toţi factorii
enumeraţi mai sus: temperatura mediului, temperatura
cuibului, curenţii de aer şi viteza lor, compoziţia aerului
atmosferic şi cel din interiorul stupului, existenţa
puietului, împachetajul izolator al cuibului etc. Aceşti
factori sunt coroboraţi cu perioada constituirii ghemului
de iernare şi a existenţei sau nu a puietului în cuibul
coloniei de albine.
Umiditatea ce se formează pe timpul iernii se
manifestă diferit la stupul orizontal LAYENS sau la cel de
tip DADANT. Ocuparea cu albine pe timpul iernii a ramei
în întregime face ca aerul cald şi vaporii de apă să nu
condenseze pe lângă pereţii stupului. Aerul rămâne cald
sus, deasupra cuibului. Curenţii de aer sunt de neglijat.
Aceasta explică şi faptul că familiile de albine sunt mai
populate primăvara, au o cantitate mai mare de puiet.
Familiile slabe pe timpul iernii în stupi Layens sunt
mai puţin predispuse unor fenomene negative de iernare.
Grosimea pereţilor stupului şi împachetajul, a
materialului din care este construit sau folosit, duc la
accentuarea formarii, sau nu, a umidităţii. Pereţii groşi
ai stupului Layens sunt foarte rar predispuşi condesului.
Fagurii naturali construiţi de către albine au înălţimea
mai mare decăt lăţimea indiferent de volumul stupului
sau a spaţiului dintre pereţi. Acest lucru este pus în
evidenţă şi prin rama prezentată în figura 11. Dimensiunile
ramei Layens copiază ghemul de iernare a familiei
de albine şi a roiului vara.
Evoluţia consumului de hrană în
timpul iernii
Consumul de hrană pe perioada de iernare (octombrie
- martie) al familiilor de albine întreţinute în stupi
orizontali LAYENS şi DADANT este mult dezbătut de
literatura de specialitate. De foarte multe ori apicultorii
sunt duşi în eroare de aceste cifre.
Lipsa de miere de deasupra ghemului de iernare pe
rama de tip Dadant, aşa cum se vede şi în figura 14,
duce la epuizarea rezervelor mult mai devreme şi la
moartea sigură a familiei de albine. Albinele, fiind în
ghem, nu se deplasează pe orizontală la temperaturi
scăzute. Acest fenomen negativ nu se întâlneşte la stupul
LAYENS, lăţimea mierii de deasupra ghemului este
mai mare ca la Dadant. Înălţimea coroanei de miere fiind
mai mare duce la o iernare mult mai bună a albinelor
 Desigur, conceptul este valabil numai
pentru familii normale.
Consumul turtelor cu o întârziere de peste 15 – 20 de
zile, la familiile iernate în stupul Layens se datoreşte
fenomenului explicat mai sus.
Această caracteristică situează stupul Layens printre
cel mai performanţi sub acest aspect. Lăţimea ghemului
de iernare este aproape egal cu cea a ramei, de 30 – 31 cm.
Nici o altă ramă nu satisface această cerinţă biologică a
coloniei. Pe timpul iernii familiile se hrănesc cu mierea
din faguri şi turte administrate de apicultor.

Consumul de miere la familia de albine iernate în
stupul Layens este mai mare cu 1,1 kg.
Aşa cum rezultă din tabelul 11 acest consum ridicat
se datorează în partea a doua a iernării. În luna ianuarie
datorită faptului că ghemul s-a format la partea inferioară
a ramei cu miere nu este necesară administrarea
turtelor şi deranjarea albinelor. Această calitate asigură
o iernare mult mai bună a albinelor pe rama Layens.
Consumul mai mare de hrană cu 14,7% la familia
din stupul Layens se datorează celui făcut în partea a
doua a iernării, odată cu apariţia puietului în cuib şi
activitate intensă a familiei de albine.
La stupul Dadant consumul de hrană mai scăzut se
datorează în mare parte faptului că puietul este în
cantitate mai mică. Regimul termic nu duce la explozia
de puiet – maximalizarea pontei.
Consumul turtelor este însă început cu mult mai
devreme. Acesta este un fenomen nedorit ducând la
uzura prematură a albinelor cu toate consecinţele ce
decurg din aceasta.
Valoare turte pentru stup Dadant = 5 × 0,5 kg =
= 2,5 kg × 5,5 lei = 13,75 lei
Zahăr = 2 × 0,5 kg = 1,0 kg × 3,0 lei = 3,0 lei
Total valoare = 16,75 lei
Valoare turte pt. Layens = 2,0 kg × 5,5 lei = 11,0 lei
Zahăr = 1,0 kg × 3,0 lei = 3,0 lei
Total valoare = 14,0 lei
Graficul de administrare a turtelor ţine cont de poziţionarea
cuibului, a ghemului de iernare, faţă coroana de
miere de pe ramă. Deci, intervenţiile la familiile de
albine sunt strict legate de cantitatea de miere aflată pe
rame poziţionată deasupra ghemului.
Din cantităţile administrate a reieşit că la familiile
întreţinute în stupii orizontali Dadant sunt mai mari faţă
de albinele întreţinute în stupii orizontali Layens. Acest
fapt se datoreşte în cea mai mare parte sistemului de
ramă. Familiile întreţinute în stupi Layens sunt mai
puţin deranjate, prin intervenţii de necesitate de către
apicultor, faţă de cele îngrijite în stupi de tip Dadant.
6. REZULTATE
Conform celor prezentate se constată că:
Evoluţia familiilor de albine diferă în funcţie de
puterea coloniei precum şi a sistemului de stup şi a
capacităţii lui. Din tabelul 7 rezultă că există diferenţe
semnificative în cea ce priveşte mortalitatea albinelor
pe timpul iernii în funcţie de puterea coloniei şi a sistemului
de stup. La stupul Layens mortalitatea albinelor
pe timpul iernii este de numai 10%, iar faţă de stupul
Dadant aceasta este mai mică cu 6 %;
 Se pot observa diferenţe în dinamica dezvoltării
coloniilor în cele două sisteme de stupi prin măsurarea
ramelor cu puiet, dispoziţia acestuia şi calitatea lui la
familiile întreţinute în stupi LAYENS şi DADANT. Se
constată că în aceleaşi condiţii de mediu, coloniile din
stupii LAYENS au 3,95 rame cu puiet în luna septembrie,
faţă de 3,5 rame cu puit la stupii DADANT.
Calitatea puietului este superioară la stupii Layens.
Determinările au fost efectuate independent în altă
stupină fiind supuse experimentului 20 cu 20 familii de
allbine, LAYENS şi DADANT.
● Stupii de tip LAYENS ies în primăvară cu o
populaţie de albine mai mare cu 8,2% faţă de familiile
de albine din stupii DADANT. Cantitatea de puiet,
datorită regimului termic, asigurat în mod special prin
construcţia stupului, este mai mare cu 46.030. Ponta
mătcii în stupul LAYENS este cu 17,83% mai mare faţă
de ponta mătcilor din stupii DADANT;
● Proviziile de hrană şi evoluţia recoltării lor de
către albine este, în funcţie de planta meliferă, mai mare
cu 38% la culesul de la rapiţă şi cu 25% la culesul de la
floarea soarelui. Explicaţia procentului de 38% rezidă
din faptul că familiile de albine din stupii LAYENS se
dezvoltă mai repede în primăvară şi valorifică culesurile
timpurii cel mai rentabil. Pe măsura trecerii timpului
familiile din stupii DADANT se fortifică, fără a ajunge
puterea coloniilor din stupul Layens până la cel de la
floarea-soarelui. Diferenţa de producţie pe sezon este de
9,1 kg;
● Factorii de microclimat din stupii LAYENS sunt
într-o interdependenţă favorabilă dezvoltării albinelor
pe toată perioada anului. Hrănirea, umiditatea şi compoziţia
aerului fac stupul LAYENS de neânlocuit.
Umiditatea în stupi este aproape ca şi inexsistentă, iar
albine moarte din cauza acestor factori sunt semnalate
foarte rar, ele fiiind de cele mai multe ori asociate cu
alte cauze; Forma aurei de pe fundul stupului, care arată
bine forma cuibului, a ghemului pe perioada de iernare
este circulară la stupul LAYENS şi eliptică la stupul
DADANT.
● Consumul de hrană pe timpul iernii este cu 14,7%
mai mic faţă de consumul coloniilor din stupii DADANT.
Practic în viaţa familiei de albine se intervine, pe
perioada de iarnă, cel mai devreme în luna februarie
la stupul LAYENS. Nu acelaşi lucru se întâmplă cu
familiile întreţinute în stupii DADANT unde se
intervine cu turte începând cu luna ianuarie. Albinele pe
perioada de iarnă ajung mai devreme la podişor prin
consumul de hrană. Pericolul de a rămâne fără hrană pe
perioadele geroase este mai mare la stupul DADANT
decât la stupul LAYENS. Cantitatea de miere pentru
perioada de iarnă se diminueaza cu creşterea temperaturii
mediului. Cuibul familiei de albine se comprimă la
geruri mari. În cazul folosirii turtelor, consumul acestora
este mai mare cu 62,5% la familiile de albine din
stupii DADANT. Cu alte cuvinte o intervenţie nedorită
pe timpul iernii în viaţa coloniei ce se soldează şi cu
cheltuieli majore şi o rentabilitate scăzută;
● Profitul brut calculat la cele două sisteme de stupi
ne îndreptăţeşte de a reconsidera acest stup la adevarata
lui valoare. Profitul brut este cu 52,8 lei mai mare la
familia de albine întreţinută în stupul LAYENS faţă
de familia de albine întreţinută în stupul orizontal
DADANT.
7. CONCLUZII
– Studiul anticipează şi dinamizează, în ferma
apicolă, realizarea unor obiective cu mijloace proprii
punând în valoare componente de bază ale activităţii
umane cum sunt: problematica ideilor, a acţiunilor, a

• factorului uman, a eficienţei lor în practica apicolă.

– Prognoza tehnologică datorită impactului cercetării
comparative cu cele două sisteme de stupi, LAYENS şi
DADANT îşi găseşte utilitatea datorită rezultatelor
pozitive ale cercetării asupra eficienţei producţiei.
– Introducerea noilor elemente ale tehnologiei creşterii
familiilor de albine în stupul de tip LAYENS face ca
sistemul de întreţinere şi creştere să fie la un nivel
superior de rentabilitate a fermei apicole.
– Impactul legilor naturale aplicate în cazul creşterii
albinelor în stupul cu ramă de tip LAYENS asigură un
sistem modern de organizare şi diversificare a producţiei
apicole, iar formarea unei forţe de muncă superior
calificate rămâne ca o alternativă indispensabilă pentru
atingerea unor cote superioare în creşterea albinelor.